News


The winner of the second European Tree of the Year contest is a lime tree from Hungary
The winner of the second European Tree of the Year contest is, with 11 158 votes, a lime tree from Hungary. In second place an elm from Romania ...
Which one of the European trees has an astonishing story and will win the title?
Interesting and sometimes even touching – stories of the tree finalists of the European Tree of the Year contest 2012 show the connection ...
The winner of the Tree of the Year contest is the Elm thee from Căpeni (Köpec), Covasna County
The voting period of the Tree of the Year contest ended on 31st October 2011. The winner of the contest is the Elm tree from Căpeni (Köpec), Co...
European Tree of the Year
 
Vote the tree of the year
Votes: 13207
City:
sat Căpeni, orș. Baraolt / Barót - Köpec
Street:
la nord de Căpeni - DJ131 - Köpectől északra
County:
Covasna / Kovászna
Species:
ulm de câmp (ulmus campestris) / mezei szil
Age:
300 ani / 300 éves
Diameter:
7,3 m
Height:
35 m
Description:

Uriașul ulm de câmp (Ulmus campestris) în vârstă de 300 de ani trăiește pe lângă podul de pe pârâul Baraolt, la nord de satul Căpeni, pe un teren pe care exista odinioară o moară de apă. Arborele cu o mărime impresionantă, are o înălțime de peste 35 de metri și o circumferință de 7,3 m, așadar pentru cuprinderea lui ar fi nevoie de cinci adulți. "Cu aceste dimensiuni ulmul din Căpeni este unul dintre cei mai mari arbori din Depresiunea Baraolt, județul Covasna." - așa este prezentat de câtre Antal Jenő (75 ani), tehnicianul silvic pensionar din Baraolt, specialistul care ne-a atras atenția asupra mărimii și istoriei copacului.

Ulmul, făcând parte din speciile de arbori indigeni în Bazinul Carpatic, originar din primele decade ale secolului al XVIII-lea, a supraviețuit nenumăratelor inundații și incendii devastatoare, dar a rezistat și la atacul ciupercilor de ulmi (Ophistoma ulmi), care au provenit, la începutul secolului XX, din Asia de Est și care, până în Olanda, au nimicit de-a lungul anilor mai mult de 75% din populația de ulmi ai Europei.

De-a lungul secolelor împrejurimea ulmului și a morii, pe lângă care se află, a fost locul a mai multor evenimente celebre. Există o zicală în limba maghiară „E bai la Căpeni!", datorită căreia numele satului Căpeni este cunoscut în toată Depresiunea Carpatică, dar foarte puțini cunosc originea ei. „Pe data de 9 decembrie 1848, în timpul revoluției, satul a avut soartă grea. Un sătean a tras asupra generalului austriac Heydte, în timp ce trecea cu oastea prin sat. Din răzbunare el a ordonat incendierea satului și uciderea atacatorilor. Au fost incendiate aproape toate clădăriile satului și au fost uciși 51 de săteni, lăsând orfani 106 copii. Probabil atunci s-a născut zicala: E bai la Căpeni!" - aflăm din prezentarea satului scris de protopopul Nagy Károly din Căpeni. După cum povestesc bătrânii din sat, tot în noaptea aceea a fost incendiată și moara, care era situată în apropierea locului de campare a austriecilor.

Nu departe de arbore se află mormântul soldaților căzuți în luptele din 9 decembrie 1848. Locul este marcat cu un stâlp funerar. La câteva sute de metrii de locul amintit, în 1973 a mai fost ridicat un monument din granit, în memoria acestor lupte, având forma unei săbii înfipte în pământ.

Pe lângă bătrânul ulm, de-a lungul secolelor a funcționat o moară de apă, care a avut un rol vital în viața cotidiană a satului. Nu a fost numai un loc pentru măcinarea cerealelor, ci și un loc unde sătenii discutau despre problemele zilnice personale și a comunității. Din moment ce toate discuțiile au fost efectuate în prezența și la umbra ulmului, copacul uriaș a fost martorul nenumăratelor povestiri vesele și triste. Semnificația locului este indicat și de faptul că în timp ce în anumite perioade ale anului distracția, dansul și muzica erau interzise de legile bisericești, în moară nu se oprea lucrul nici duminică. Despre circumstanțele construirii morii nu prea avem date și documente. Prima dată despre moară și despre morarul Molnár Mihály putem citi într-un rezumat fiscal din 1750. Mai târziu, în anul 1799, putem citi într-un inventar bisericesc despre: .. terenul morii, din care a fost donat proprietarilor de moară din Căpeni, la nord se învecinează cu șoseaua comunală, iar la sud cu grădina morii ...". În 1845 administratorul parohiei reformate din sat, Sebestyén Sámuel scrie într-un document: „... începând din 10 septembrie s-a făcut o toamnă și iarnă așa de secetoasă, încât roțile morii s-au oprit și sărăcia e mare în sat.". După incendierea din 1848 moara a fost reconstruită și a funcționat până în prima decadă a secolului XX. O parte dintre rămășițele morii sunt vizibile și în prezent la picioarele ulmului.

 

 
ep
promoted by
Think outside